 mazar pasa - 22.10.2008 Stimada Doamna,
imi tot exprim opiniile de 12 ani incoace si..incolo.
Ca tot declara D-ra Roberta Anastase, ca PD-L-ul va reduce nr. de parlamentari ( pe cale naturala sau fortat cu ref la cei 322 )ce ar fi daca am pastra nr.de parlamentari si am reduce sumele folosite de domniile lor.
Dupa cite am aflat Iuliu Maniu nu avea casa in Bucuresti, stind la un prieten sau altul. Ce ar fi daca am sista alocatiile de cazare, personal Birou, benzina etc. .D-nii senatori care ar trebui sa fie alesi pe liste nu au nevoie de sume de la stat, ei sunt sustinuti de artidele Domniilor Lor.
Anda Ilioiu: Pentru Mazar Paşa: Vă dau dreptate, şi să explic de ce: Se spune că legile, votate în Parlament, sunt expresia voinţei majorităţii. Să luăm exemplul legilor organice, adică al celor mai importante, care trebuie să obţină jumătate plus 1 din numărul total al parlamentarilor aleşi, cele care vin, ca importanţă, imediat sub Constituţie, care pentru a fi adoptată sau revizuită are nevoie de două treimi plus 1 din totalul membrilor Adunării Constituante, cu obligativitatea ca fiecare membru să voteze da sau nu....
Sper ca nu v-am plictisit până aici...
Deci...
Să zicem că prezenţa la vot va fi de 50% (DACĂ va fi...). Din start, parlamentarii aleşi reprezintă doar jumătate din populaţia cu drept de vot... Deci, voturile despre care vorbeam, in mod real vor reprezenta voinţa a 25% din electorat...
Eu sunt un votant conştient şi conştiincios şi mă interesează ce ... traseu... capătă, până la urmă, votul meu.
Sper ca acest experiment al uninominalului să ne ţină mai aproape de noi şi să ne responsabilizeze parlamentarii! Dar, un colegiu de deputat are 6-7 localităţi. Dacă diminuăm numărul parlamentarilor, fiecăruia îi va reveni un număr mult mai mare, distanţele fizice de parcurs între acestea va creşte şi... nici nu îţi mai poţi acuza deputatul că, la sfârşit de săptămână, nu e de găsit, pentru că nu poate fi în 20 de locuri odată!
Da, scăderea cheltuielilor NEJUSTIFICATE este o soluţie. Eu am fost, până de curând, consilier parlamentar iar salariul meu net, după multă, foarte multă şcoală, experienţă în administraţie şi peste 25 de ani vechime, a fost de fix 12 milioane lei vechi, cu timp de muncă nenormat.
Vi se pare mult?
Cred că o să rog una dintre fostele colege de la Parlament să mă ajute să fac o "radiografie" a atât de hulitei sume forfetare. Destinaţiile sunt foarte clare: atât la sută pentru salariile angajaţilor pe cabinet, atât la sută pe birotică, etc.
Faptul că UNII deputaţi fac abuzuri/ vezi povestea cu cei care încasează banii de cazare desi au locuinţe în Bucureşti/ ţine de nesimţirea respectivilor, aleşi, acum 4, acum 8, acum 16 ani... PE LISTE DE PARTID!
Nu cred că cei care îşi doresc o carieră în politică îşi vor mai permite aşa ceva!
Şi chiar mă tem că veniturile actuale ale unui deputat nu vor fi suficiente pentru a acoperi toate cheltuielile pe care le va presupune colegiul său, DACĂ îşi va lua rolul în serios... Dacă va avea un cabinet în fiecare localitate, pentru a se putea întâlni cu oamenii, un telefon, un fax, o secretară, cheltuielile cu întreţinerea, cu birotica, cu benzina, cu salariile vor creşte foarte mult şi... să nu vă miraţi dacă, în aceste condiţii, se va pune chiar problema creşterii sumei forfetare...
Concluzia?
Etichetele, concluziile pripite, iniţiativele populiste din această perioadă ar trebui privite cu maximă circumspecţie! Mie toate îmi miros a...manipulare electorală!
 Anda-Maria Ilioiu - 19.10.2008 Cu o luna si jumatate inaintea primului scrutin uninominal din istoria alegerilor parlamentare din Romania, alegatorii nu cunosc numele reprezentatilor partidelor care se vor infrunta in colegiul lor. Peste 95% din cetateni nu pot mentiona numele candidatilor PSD, PDL, PNL si peste 99% nu stiu cine sunt candidatii celorlalte partide in colegiul lor de deputati sau senatori. Datorita acestui fapt, intentia de vot tinde sa fie similara cu cea de la alegerile locale. O usoara crestere (de 1% – 1,5%) s-a constatat la PNL (in Bucuresti si Transilvania) si la PNG-CD (in Oltenia si Dobrogea). Indiferent de optiunea lor politica, oamenii isi apreciaza edilii locali si cred ca ei se vor implica in sustinerea candidatilor partidelor lor la Camera Deputatilor si la Senat. Cei mai multi isi doresc sa candideze oameni locali, cu experienta politica si nu oameni trimisi de partide in colegiile lor, proveniti din alte zone si nici oameni din afara politicii (din
domenii artistice, sportive, etc.).
Chiar daca exista o atitudine relativ optimista fata de viitor (mai mare decat cea constatata la alegerile parlamentare anterioare), oamenii doresc ca in aceasta campanie electorala politicienii sa ofere raspunsuri credibile la cateva teme importante: cum poate fi stopata cresterea preturilor, cum poate fi continuata cresterea salariilor si a pensiilor, in acelasi timp cu dezvoltarea economica si cu cresterea nivelului de trai, ce se va face concret in lupata impotriva coruptiei. Pentru prima data in masuratorile sociologice, criza economica mondiala ajunge pe agenda populatiei pe un loc important (locul 6, cu 7,5%) si este de asteptat ca acei candidati care vor aborda cu credibilitate aceasta problema sa aiba succes electoral. Pentru rezolvarea problemelor lor, oamenii isi pun speranta in principal in 5 lideri politici: Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu si Theodor Stolojan. De aceea ei sunt priviti cu mare incredere
chiar si de catre simpatizantii adversarilor lor. Astfel, Traian Basescu se bucura de increderea a 57% din votantii PNL, iar Calin Popescu Tariceanu de increderea a 44% din alegatorii PDL. Mircea Geoana e credibil pentru o treime din alegatorii PDL, iar Theodor Stolojan e credibil pentru un numar similar de votanti PSD-isti. In pofida disputelor politice si ideologice, in aceasta campanie electorala orientarile politice ale candidatilor vor conta putin in structurarea intentiilor de vot. Decisive vor fi calitatea candidatilor si programele cu care ei se vor prezenta, abilitatea de a raspunde atat problemelor de interes national (reforma justitiei, a educatiei, modernizarea sistemului sanitar, politica externa, etc.), cat si problemelor de interes local (reabilitarea unor drumuri, dezvoltarea sistemului de canalizare, extinderea retelei de apa potabila, programul de locuinte pentru tineri, etc.).
Sondajul BCS a constatat o dorinta mare a alegatorilor de a se prezenta la urne, dar prezenta va fi redusa datorita inabilitatilor candidatilor de a-si face cunoscute programele si de a se face cunoscuti. In colegiile in care candidatii principalelor partide au fost nominalizati s-a observat o asezare a opiniilor electorale altfel decat erau ele la alegerile locale. De aceea este previzibil ca o reasezare a intentiilor de vot sa se produca in urmatoarele saptamani la nivelul intregii tari, dupa lansarea candidatilor in fiecare colegiu.
Bruno Stefan
Presedinte BCS
Ank - 16.10.2008 Exista o informatie gresita in aceasta pagina. Conform acestui link:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_pentru_alegerea_sistemul_de_vot_din_Rom%C3%A2nia,_2007
si conform Curtii constitutionale a Romaniei, "Ca urmare a faptului că participarea la vot n-a fost îndestulătoare, referendumul a fost invalidat, rezultatele sale neavând forţă juridică."
Votul uninominal exista deoarece Guvernul Tariceanu si-a asumat raspunderea in Parlament pentru schimbarea sistemului de vot!
Anda Ilioiu: Anda: Multumesc, Ank!
Anda-Maria Ilioiu - 07.10.2008
Apar primele reacţii împotriva mitei electorale
Recunosc, deocamdată sunt doar la stadiul de promisiuni.
Însă mă voi ocupa ca aceste promisiuni să devină realitate.
Să vă spun despre ce este vorba…
Poliţia Municipiului Ploieşti, prin reprezentanţii săi, m-a anunţat că vrea să se implice în combaterea fenomenului de mită electorală, urmare a sesizărilor incluse în interpelarea pe care am adresat-o ministrului de interne.
Ce înseamnă concret implicarea Poliţiei în combaterea mitei electorale:
1. Organizarea unui serviciu specializat, în cadrul Inspectoratului de Poliţie, care să se ocupe de monitorizarea modului în care politicienii şi staff-urile lor de campanie, partidele în general, respectă Legea electorală.
2. Mediatizarea tuturor anchetelor, începute la alegerile locale, care au ca obiect mita electorală. Adică să afle toată lumea că fenomenul „bani contra voturi pentru primarul Volosevici” nu a rămas chiar fără urmări.
3. Informarea cetăţenilor cu privire la faptul că orice bun sau serviciu (pornind de la ghiozdane cu însemne de partid, rechizite, excursii, produse alimentare, îmbrăcăminte şi ajungând până la diferite sume de bani) oferit în schimbul votului, chiar şi simpla promisiune, înseamnă infracţiune şi se pedepseşte conform legii. Din punctul meu de vedere, o pedeapsă eficientă şi corectă ar fi INTERZICEREA CANDIDATURII pentru acel politician care, direct sau prin reprezentanţi, oferă mită electorală.
4. Stimularea cetăţenilor pentru a se implica în combaterea mitei electorale. Concret, dacă un cetăţean se trezeşte cu cineva la uşă care îi dă sacoşa plină din partea unui partid sau a unui candidat (sau vede pe stradă o situaţie de acest fel) să poată suna la numărul X (special dedicat acestui tip de situaţii), să anunţe acest fapt şi să se poată convinge că un agent de poliţie intervine, iar sesizarea nu rămâne doar un act civic şi atât.
Dar poate că mai eficienţi decât Poliţia ar fi politicienii înşişi, dacă ar avea curajul să se lanseze într-o luptă electorală cu armele la vedere şi şi-ar propune să câştige pe bune…
Autor: Senatorul PSD Daniel Savu
Anda-Maria Ilioiu - 05.10.2008 Campania electorală între pomeni electorale şi criza economică din SUA
În timp ce analiştii financiari averitizează că dezastrul economic din Statele Unite se va resimţi şi în ţara noastră, parlamentarii au demonstrat că mult mai importante sunt acţiunile de campanie electorală decât binele României. Într-o ţară în care inflaţia este fluctuantă şi mult peste media altor ţări din Uniunea Europeană, politicienii s-au gândit că mult mai importante sunt salariile profesorilor decât stabilitatea economică. Şi uite aşa au votat fără să stea pe gânduri o majorare cu 50% a salariilor dascălilor. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu am nimic cu profesorii, dar mi se pare cea mai privilegiată castă socială din ţara asta.
Toată lumea le plânge de milă dascălilor, dar vecinul meu, profesor suplinitor de matematică, are un salariu de 1.000 de lei pe lună. Munceşte patru zile pe săptămână, pentru că a cincea este ziua metodică, are maxim şase ore într-o zi, iar acasă elevii stau la coadă la meditaţii. Păi mie nu prea mi se pare o situaţie atât de dezastruoasă. Un salariat la o firmă privată munceşte cel puţin opt ore pe zi poate pe un salariu mai mic de atât. Oricum aprobarea în Parlament a măririi salariilor profesorilor a atras revendicări similare din partea tuturor bugetarilor, dar şi a studenţilor. Cedarea la şantaj ne-ar costa 5,6 miliarde de euro şi ar putea crea o severă criză financiară. 254 de deputaţi au votat pentru majorarea salariilor cadrelor didactice fără a se gândi de unde vor fi găsite sursele de finanţare pentru această măsură. Politicienii noştri au impresia că ţara noastră este izolată de restul lumii şi nici nu l-au băgat în seamă pe Traian Băsescu care s-a declarat în Parlament îngrijorat de posibilitatea întârzierii calendarului de trecere la euro. Şi Mugur Isărescu a reluat tema afirmând că, în lumea aceasta, globalizată în exces o criză de o asemenea amploare poate afecta chiar şi ţările cele mai stabile financiar. Nimeni nu se gândeşte ce vom face cu românii care vor fi obligaţi să se întoarcă acasă afectaţi de crizele din Spania şi Irlanda. Vom vota oare atunci şi creşterea ajutorului social? Sau a şomajului? Clasa noastră politică a rămas surdă la toate avertismentele. Politicienii visează doar pensii mari, salarii uriaşe şi se gândesc doar la următoare pomană electorală. Ce va face însă viitorul Guvern, confruntat cu o severă recesiune economică? De unde vor fi găsite sursele de finaţare pentru toate aceste cadouri la începutul anului viitor? Astăti vedem doar scenarii roz şi demonstrăm încă odată că suntem balcanici, că nu ne interesează decât ceea ce se întâmplă astăzi cu noi, iar mâine poate să vină potopul. Treziţi-vă, politicieni! Gata cu ajutoarele, subvenţiile, majorările şi alte asemenea măsuri prost gândite. Face-ţi un plan serios pentru a nu ne trezi că nu mai avem cu ce să cumpărăm mâncare noastră cea de toate şi zilele şi cu ce să ne plătim ratele.
Autor: Cristina BARBU- ACTUALITATEA PRAHOVEANA
Anda-Maria Ilioiu - 02.10.2008 Despre parlamentarul-slugă
Scriu acum despre el, pentru că este mai vizibil ca oricând. Iar în curând va deveni atît de evident, încât veţi recunoaşte personajul sau personajele de la distanţă şi o să spuneţi că fac atacuri politice.
Parlamentarul-slugă este cel care îşi doreşte foarte mult să ajungă şi să rămână toată viaţa lui parlamentar. Pentru asta este în stare să facă orice : să execute “ordinele” venite direct de la partid, fără să comenteze, chiar dacă nu este de acord cu ele, să-şi trădeze prietenii, să se dezică de ei, să şteargă cu buretele orice neînţelegeri din trecut, nu în ultimul rând, să execute şi alte “ordine” venite de la oamenii de afaceri care îi plătesc campania electorală,
Înainte ca finanţatorul să spună cam ce şi-ar dori de la parlamentarul-slugă, acesta îşi oferă serviciile nedisimulat şi necondiţionat. El singur spune că vrea şi poate să facă orice, de frică să nu piardă finanţarea, influenţa şi alte avantaje care decurg de aici.
De aceea, parlamentarul- slugă va avea întotdeauna o campanie electorală opulentă, dar nu numai atât.
Vrea să pară propriul său stăpân, dar niciodată nu spune ceea ce crede ! De fapt, cred că nici nu mai ştie să facă diferenţa între ce crede el şi ce îi spun alţii să creadă….
Parlamentarul slugă este întotdeauna un tip secretos. Rar vorbeşte despre ceea ce face, de frică să nu îi fie descoperită adevărata faţă. În schimb, se consultă întotdeauna cu mentorul lui financiar, de teamă ca nu cumva, prin vreo acţiune, să deranjeze sau, vorba românului, să pice prost. Cu alte cuvinte, cere voie !
Parlamentarul slugă are şi momente în care poate fi confundat cu un buldog. El primeşte teme de genul “Rade-l pe cutare!” şi aşa face, “Vorbeşte despre problema aia!” şi vorbeşte… Regret că trebuie să spun asta, dar în astfel de momente, personajul se manifestă în special la televizor, îl vedeţi seara la dezbateri, puternic promovat. Are trăiri, este vehement…Parlamentarul-slugă se exprimă însă numai în acele medii de presă unde are siguranţa că nu va fi nicicum deranjat.
Parlamentarul slugă va fi întotdeauna promovat cu prioritate în orice funcţie – politică, în executiv, oriunde e nevoie de el. Cu cât funcţia este mai importantă, cu atât poate să fie mai sigur de ea. Şi asta pentru că parlamentarul slugă nu va pune niciodată probleme celor care îl pun într-o poziţie sau alta, pentru că asta ştie el să facă : să asculte ce i se cere şi să execute !!!!
Nu sunt toţi parlamentarii aşa. Aveţi ocazia să îi observaţi şi să faceţi diferenţele.
Acesta este şi motivul pentru care am încercat o scurtă caracterizare, care poate fi completată sau corectată. Aşa cum am promis, am considerat ca este nevoie să fac acest exerciţiu de sinceritate, şi să vorbesc chiar din interior despre clasa politică, aşa cum este ea.
Autor : Daniel Savu – www.danielsavu.ro
Anda-Maria Ilioiu - 30.09.2008 Camera Deputaţilor: euforie legislativă în prag de alegeri
Deputaţii vor să dezbată in două săptămani mai multe legi decat au făcut-o in cele peste
patru luni ale sesiunii precedente. Motivul: vin alegerile parlamentare. Un singur lucru i-ar putea intoarce pe deputaţi din campanie - bugetul de stat pe 2009.
Rasol
Secretarul Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a anunţat ieri că parlamentarii vor lucra
după 15 octombrie doar in circumscripţiile electorale. "Incepe campania electorală (...) toată lumea se concentrează pentru mandatul următor", a declarat acesta la finalul şedinţei Biroului Permanent. Zgonea a precizat că trebuie dezbătute 233 de legi, dintre care 32 de proiecte in procedură de urgenţă, nouă priorităţi legislative şi 11 reexaminări solicitate de preşedintele Traian Băsescu. Dacă ne uităm la Buletinul legislativ al Camerei Deputaţilor pentru sesiunea februarie-iunie 2008, aflăm că, in cele patru luni de zile, deputaţii au dezbătut 236 proiecte de legi.
Intrebat dacă in cele şase şedinţe de plen care urmează să aibă loc pană la data de 15 octombrie deputaţii vor avea timp să discute aceste iniţiative legislative, Valeriu Zgonea a precizat că, in istoria Parlamentului, au fost cazuri in care "au fost făcute şi 400 de proiecte intr-o săptămană", in legislatura 2000-2004.
Ghimpe
In ceea ce priveşte adoptarea in actuala legislatură a bugetului de stat pentru anul viitor, secretarul Camerei inferioare a Parlamentului a precizat că "nu avem nicio informaţie de la Guvern". "Dacă avem această informaţie, ne vom reuni. Preşedintele Camerei Deputaţilor poate să ceară reunirea Biroului Permanent şi in timpul campaniei electorale", a precizat Zgonea.
Trai pe vătrai
Un episod asemănător s-a petrecut inaintea alegerilor locale din 1 iunie, atunci cand conducerea Camerei Deputaţilor le-a stabilit parlamentarilor un program lejer in perioada campaniei electorale: două zile de muncă in legislativ, cinci acasă.
Autor: Răzvan Bâlă- CURENTUL 30 septembrie 2008
Anda-Maria Ilioiu - 17.09.2008
Politicienii, la picioarele interlopilor
Studiu de caz.
Bogat, influent, orgolios, cu experienţă de viaţă şi o spoială de cultură, puternic – pentru că se bazează pe frica celorlalţi, cu afaceri de perspectivă – pentru că are întotdeauna informaţii cu mult înaintea celorlalţi, cu dosare închise la activ - cât să reducă adversarii la tăcere, CAUTĂ SLUJBĂ ÎN POLITICĂ .
Deşi ştie că oamenii nu-l prea cunosc, candidează uninominal cu gândul că : “Am bani, îi cumpăr pe toţi, totul are un preţ!”
Nu contează că habar n-are, că nu îl leagă nimic de colegiul sau zona unde candidează, nici electoratul nu îl interesează prea mult, decât în măsura în care îl poate folosi, nu mai contează criteriile morale, decât dacă pot fi cumpărate pe bani, nu mai contează că nu crede în ceea ce spune, cât timp îl plăteşte pe acela care îl învaţă ce mesaje să transmită. Dacă sunt pe bani, înseamnă că sunt bune….
(Chestia asta cu mesajele e ca o piesă de teatru. O spui doar ca să dea bine la public ? Personal, am avut întotdeauna o problemă la capitolul „mesaje”, pentru că nu înţeleg cum aş putea să spun ceva în care nu cred, doar pentru că ar da bine sau aşa cred „specialiştii” că aşteaptă electoratul de la mine să vorbesc. Poate că acesta este motivul pentru care se întâmplă să mai ies din rând…Nu pot să transmit idei în care nu cred, dar nu despre mine era vorba în acest studiu de caz.)
Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi spre o dictatură a banului şi singura problemă care intervine este CINE CUMPĂRĂ VOTURILE şi cum reuşeşte să se asigure că le şi obţine la schimb.
Candidatul bogat, influent, orgolios şi puternic - cel care vrea să ne convingă că lasă prosperitatea de-o parte şi caută o slujbă în politică - ştie că nu poate plăti el direct, pentru că s-ar compromite. În plus, ştie că este şi ilegal şi nu poate risca. Nu se expune, îi trebuie alţi oameni pentru asta ! Zonele vizate sunt cele rurale, foarte sărace, dar şi periferiile oraşelor, pentru că în ambele cazuri preţul unui vot contribuie decisiv la bugetul unei familii.
De-aici începe să se contureze legătura între campaniile electorale şi lumea interlopă sau, mai bine spus, între politicieni şi lumea interlopă. Pentru că interlopii sunt cei care întotdeauna exploatează slăbiciuni, fac treburile murdare, ilegale sau la limita legii, îşi asumă acest risc ca să poată deţine controlul ulterior.
Recent, am revăzut un film de Oscar despre bandele din New York-ul anilor 1850. Filmul prezintă politicieni dependenţi de lumea interlopă, care ajunsese să le dicteze acţiunile. Ce se întâmpla în 1850 se repetă şi acum – interlopii fac legea pentru că sunt cazuri în care mulţi dintre ei dau şi banii….Ne îndreptăm spre ceea ce alţii au făcut cu mult înainte.
În zilele noastre, votul uninominal este cel care îi face pe unii dintre politicieni (o să-i descoperiţi în scurt timp) să devină dependenţi de interlopi, pentru că legile au devenit facultative, iar statul îşi caută autoritatea prin birouri, prin sertare, şi nu o mai găseşte, nu ştie ce a făcut cu ea.
Datoria Poliţiei ar fi să ştie ce se întâmplă în lumea interlopă, să aibă informaţii şi să acţioneze în consecinţă. Ce se petrece acum mă face să cred că, de fapt, interlopii sunt cei care şi-au inflitrat oameni în Poliţie.
Autor: Senatorul Daniel Savu/ blogul personal/ 16 septembrie 2008
Autor: DINU SARARU- Ziarul PRAHOVA 15 septembrie 2008 - 15.09.2008 ADEVARURI DE TOATA ZIUA
Balciul politic de toamna
N-a trecut bine de Sfanta Marie Mica, ziua pe care si tiganii de toate neamurile si-au ales-o, simbolic, drept ziua balciului lor national, si harmalaia iarmarocului politic si-a intrat si ea in toate drepturile, ca o fireasca prelungire a sarbatorii pomenite mai inainte. Parafrazandu-l pe Arghezi, am putea, astfel, zice si noi ca niciodata toamna politica romaneasca n-a fost mai ridicola pana la grotesc. Si suntem abia la inceputul toamnei ! Lansarea primilor ministri virtuali, cu surlele si trambitele demagogiei asurzind vazduhul tricolor de-a lungul si de-a latul tarii ajunsa in pragul electoral, poate cel mai ambitios dintre cei aproape douazeci de ani de democratie originala, a pus alegatorul roman in situatia, altfel de foarte putini analisti banuita, de a intelege la timpul potrivit, ca se afla in fata unei cacealmale de zile mari. Sa ne gandim numai la faptul ca in acelasi timp cu Tariceanu care isi declara ambitia de a ramane prim-ministru, confratele lui politic Iorgulescu anunta ca liberalii nu vor ajunge niciodata la o alianta post electorala cu democratii-liberali daca acestia nu vor agrea, in postul de prim-ministru, pe Razvan Ungureanu ! N-are rost sa mai insistam asupra degringoladei pe care o sugereaza anuntatul troc peste vointa sefului liberal. Sa mai vorbim , atunci , despre entuziasmul cu care sase mii de votanti democrat-liberali l-au inscaunat prim ministru virtual pe Stolojan, despre care imediat urma sa aflam ca s-ar putea sa fie sacrificat, la timp, in favoarea unui independent ales de catre Basescu ?! N-are niciun rost ! Nu sta mai bine nici Mircea Geoana care si el si-a asigurat, la Alexandria, electoratul PSD, ca si vrea si poate sa fie prim-ministru.
Balciul nu se opreste, insa, aici. Acum incepe actiunea sangeroasa de reciproca desfiintare a celor trei prim-ministri virtuali, insotiti in batalie de acoliti hotarati sa nu lase piatra pe piatra din cetatea adversarilor. Abia acum vom afla, cu luxul de amanunte cel mai nimicitor, cine sunt de fapt virtualii. Cat de nemernici, cat au furat, cum s-au imbogatit, cum au jupuit poporul, cum l-au mintit, cum l-au inselat, prin cate partide au umblat, unii dintre ei sau dintre ostenii lor, cum ii asteapta tribunalele anticoruptie, cine pe cine a vandut, si asa mai departe incat ma gandesc ca s-ar putea pregati, de pe acum, o antologie exhaustiva a mizeriilor pe care si le vor arunca in cap viitorii alesi. N-ar fi deloc de vise rele, am putea sa ne trezim cu o mare Carte alba a tiganiei care ne asteapta in lunile ce urmeaza!
Adevarul este ca degradarea universului politic romanesc din ultimii trei-patru ani a atins cote ingrijoratoare si nu numai sub raportul limbajului politic care, de la Presedinte la ultimul activist , a alunecat dincolo de orice neagra inchipuire. Lejeritatea cu care sunt atacate institutiile statului, functiile in stat, lejeritatea cu care liderii se fac hoti, prosti, incapabili, tradatori de tara, atentatori la securitatea statului, vanzatori de tara, clanuri mafiote, sunt fara limite. Un dictionar intreg al denigrarii, amenintarii, scuiparii si terfelirii reciproce, la cel mai inalt nivel al clasei politice, abia poate face fata descreierarii care ne umileste si ne inconjoara si ne copleseste, repet, in ultimii patru ani.
Cum ar putea, atunci, reactiona, in cabina de vot, alegatorul in clipa cand citeste numele noii locomotive a partidului, vreau sa spun numele primului ministru propus, despre care a aflat ce a aflat, in zilele campaniei electorale uninominale ?
Anda-Maria Ilioiu - 12.09.2008 Multi si degeaba / Munca "grea" de parlamentar
Parlamentarii prahoveni au o multime de avantaje doar ca sa ne reprezinte. Pe langa indemnizatiile de parlamentar care pot fi obtinute prin simpla prezenta in sala, alesii judetului in legislativul tarii se bucura de imunitate parlamentara, de birou si angajati, de diurna de deplasare, masina la scara si multe altele. Cu toate acestea, activitatea multor dintre ei este slaba, reprezentandu-i pe prahoveni doar cand trebuie sa-si ridice indemnizatiile.
Corneliu Popescu-o singura luare de cuvant in plen
Activitatea celor 14 deputati din Prahova presupune luari de cuvant in plen, intrebari si interpelari, dar si propuneri legislative. Fost prefect, Corneliu Popescu este deputat PD-L din decembrie 2007. Acesta are pana acum o singura luare de cuvant in plen. La declaratia de avere acesta nu a trecut decat veniturile din anul fiscal 2007 obtinute de la Prefectura Prahova, adica - 75.960 lei, dar cu siguranta a luat si cateva luni de indemnizatie de parlamentar fara sa faca nimic. Tot noua in Camera Deputatilor este si Gratiela Gavrilescu, dar care din decembrie 2007 pana acum a avut 4 luari de cuvant si 3 propuneri legislative. In declaratia sa de avere apar si cei 1.850 lei obtinuti in parlament. Mihai Apostolache de la PSD a avut in tot mandatul 17 initiative legislative, 63 de luari de cuvant in plen si 58 de intrebari si interpelari. Pentru toate acestea, Apostolache a obtinut venituri din indemnizatii pe 2007 in valoare de 48.888 lei. William Branza de la PD-L a avut 9 propuneri legislative, 22 de intrebari si interpelari si 7 luari de cuvant, totul soldandu-se cu un venit anual de 48.888 lei. Independentul Romeo Hanganu a avut 22 de initiative legislative, a fost membru in doua comisii de mediere, a avut 15 intrebari si interpelari si a luat cuvantul in plen de 23 de ori. Indemnizatia acestuia pentru anul fiscal 2007 a fost de 48.888 lei. Ioan Luchian de la PNL a luat din Camera Deputatilor o indemnizatie de 46.000 lei, in schimbul carora a participat la sedinte, a avut 59 de luari de cuvant, 26 de initiative legislative si 41 de intrebari si interpelari.
Paun a aparat romii de 63.606 lei pe an
Oana Manolescu de la Asociatia Liga Albanezilor din Romania a obtinut numai in 2007-49.476 lei pentru 4 initiative legislative si 9 luari de cuvant in patru ani de mandat. Con-stantin Marin de la PSD a avut tot mandatul 3 propuneri legislative, 8 intrebari si interpelari si 7 luari de cuvant. Numai intr-un an, de pe urma "muncii" lui in parlament, Marin a obtinut 48.888 lei. Nicolae Paun de la Partida Romilor a luat doar anul trecut de la Camera Deputatilor 63.606 lei. Zbaterea sa pentru romii prahoveni s-a concretizat in 13 initiative legislative, 5 intrebari si interpelari si 8 luari de cuvant in patru ani. Marian Saniuta de la PSD a obtinut in anul fiscal 2007, 50.097 lei din indemnizatia de deputat. Activitatea sa in patru ani de mandat inseamna 55 de luari de cuvant, 9 declaratii politice si 18 propuneri legislative si o intrebare. Pana sa fie vicepresedintele Consiliului Judetean Prahova in iulie 2008, Adrian Semcu de la PNL a avut in patru ani de mandat de deputat, 42 de luari de cuvant, 44 propuneri legislative si 29 de intrebari si interpelari. Indemnizatia sa anuala in 2007 a fost de 50.097 lei. Mihail Sireteanu de la PSD a facut in patru ani o propunere legislativa si a luat cuvantul in plen de trei ori. Numai in 2007 de pe urma muncii sale "asidue" in parlament, Sireteanu a obtinut 59.622 lei. Horia Toma de la PNL a avut in perioada 2004-2008, 34 de propuneri legislative, 34 de intrebari si interpelari si 29 de luari de cuvant. Indemnizatia sa in 2007 a fost de 44.445 lei. Marcu Tudor de la PRM a avut in patru ani 217 luari de cuvant, 11 propuneri legislative si 11 intrebari si interpelari. Numai in 2007 a obtinut de pe urma statutului de deputat-50.703 lei.
Senatori muncitori
Constantin Gaucan, senator din partea PRM a avut 37 de luari de cuvant si 93 de proiecte legislative. In anul fiscal 2007, munca lui Gaucan a insemnat un castig de 56.400 lei. Dan Mircea Popescu de la PSD a luat anul trecut din munca de senator 59.820 lei si in patru ani de mandat a avut 63 de luari de cuvant si 15 proiecte legislative. Paula Ivanescu de la PD-L a avut 15 proiecte legislative si 122 de luari de cuvant.
Avantajele parlamentarilor:
- imunitate parlamentara - suma forfetara echivalenta cu o indemnizatie si jumatate bruta - birou parlamentar cu angajati, telefon, fax etc. - diurna de deplasare pe zi de 2% din indemnizatia lunara - cazare gratuita in Bucuresti, daca este cazul - cheltuieli de protocol - masina la scara - mobil-convorbiri telefonice gratis - taxe postale gratis - asistenta medicala - vechime in munca - pasaport diplomatic - pensie de pana la 80% din ultimul salariu
AUTOR: Raluca EPARU- Ziarul MONITORUL, 12 septembrie 2008
|
